In my experience

Suntem o specie de cititori de ganduri. Undeva dupa secolul XVIII, cam dupa ce libertinismul sexual a devenit tabu fiind transormat de catre politicieni si biserica in arma politica, individul s-a hotarat ca autoprezevarea sa depinde nu atat de un egoism rational cat de relatiile psihosociale pe care le are la palmares. Pentru ca am folosit cuvinte snbico-pretentioase, altfel spus: de ce sa fac eu pentru mine cand pot sa ma ajute/faca altii? Ashe dara, cu iscusinta unui calugar budist dupa o supradoza de cocaina n-am hotarat sa bagam la inaintare o versiune modificata a deja autoiluizionatului Eu care il purtam in buzunare (si altii intre piciare). Buuuuuuuuun!
Pentru ca sa pot sa revin la "specia de cititori de ganduri" acest personaj pe care il folosim pt a interactiona cu lumea (nu vreau sa ii spun alter-ego, pt simplul motiv ca ma 'nerveaza termenu'). Lojic (zic eu), acest personaj, hai sa il numim Vasile, trebuie contruit astfel incat nenea veciunu si tanti de la colt (Mariuca) sa il placa si sa fie best friends forever. Asadar, tata lui Vasile "stie" ce vrea tanti de la viata si i-l baga pe fiu-so sub nas ca un mandru model al speciei, perfect modelat pe mofturile si aspiratiiei ei. Mah da cat de arogant poti sa fii sa presupui tu ca stii ce vrea Mariuca? I-ai mirosit chilotii in secret si ai descoperit langa o ruptura secretele Universului? Vasile e o minciuna. Si Mariuca. Ambii din aceleasi motive, sa se placa reciproc. Dar daca se placeau oricum? Who cares? Does it even matter?
Ce am vrut sa spun de fapt: cele mai reusite relatii sunt contruite pe minciuni. Si de ce nu? oricum tot acolo ajung.
... in my experience.