Daca cineva iti spune ca esti un cal, ii spui ca e idiot. Cand altcineva iti spune ca esti cal il pleznesti. Daca o a treia persoana iti spune ca esti un cal, poate ca ar trebui sa mergi sa iti cumperi niste potcoave.
Si asa s-a nascut cliseul. Am ajuns la punctul la care pot sa emit niste pseudoadevaruri universal valabile insa ma tot lovesc de un perete semantic ce nu imi permite sa le formulez fara sa para ca citez o telenovela bolnavicioasa si umeda... and it's pissing me the fuck off.
Sa ne 'ntelegem: cliseul nu e cliseu degeaba. Adica o chestie X s-a intamplat atat de multor persoane si a avut consecinte similare astfel incat toata lumea si-a format un reflex in a regurgita aceasi fraza over and over and over and over and over and over and over and over AGAIN. Partea care pute este aceea ca un cliseu este arucat de o parte pentru simpul fapt ca este cliseu. Dar, daca ne incordam putin sinapsa poate poate merge. Everybody wants to be special! La mine nu e asa... You're not special. Pe bune! Esti la fel de monoton/a precum restul roboteilor de care te lovesti pe strada. Poate daca iti dai seama de asta, there's still hope for you. Or not.
Nu am chef sa scriu cu diacritice
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu